9. REVIZUIREA

9. Revizuirea

În volumul Compoziţiile în şcoală (lucrare de referinţă în literatura de specialitate din ţara noastră), Constantin Parfene descrie etapele unei compoziţii trecând de la redactarea în ciornă direct la corectarea sub aspect lexical, gramatical, ortografic şi de punctuaţie. [24 – p. 159] Prin urmare, el nu are noţiunea de revizuire – operaţie de nivel superior, care îmbunătăţeşte textul şi îi adaugă valoare prin transformările operate asupra ideilor, nu asupra cuvintelor. În schimb, în studiile cercetătorilor nord-americani întâlnim o distincţie netă între corectură şi revizuire, care nu e o etapă oarecare, ci „partea esenţială a scrierii”, cum remarcă Joseph M. Williams [37]. Aceşti autori acordă o însemnătate crucială revizuirii textului, adică a modificărilor substanţiale în care o parte a lucrării, sau chiar întreaga lucrare, este supusă unor procese de regândire, restructurare, rescriere. Toate acestea sunt operaţii calitativ diferite de corectură, care înseamnă doar schimbări cosmetice, de suprafaţă.
Din distincţia pe care am făcut-o nu rezultă că cele două operaţii se exclud reciproc; adeseori corectăm în timp ce revizuim, sau revizuim în timp ce corectăm. Practic, revizuirea are loc continuu, pe tot parcursul elaborării, dar se distinge şi ca etapă, după redactare.

Revizuirea în perspectivă critică. Reluăm metafora cercetătoarei Sarah Hamid, potrivit căreia în fiecare din noi sălăşluiesc un creator şi un critic. Dacă în prima etapă a scrierii – cea de invenţie – autoarea ne povăţuieşte să alungăm criticul destul de departe pentru a genera material brut, cu idei proprii, tot ea ne spune să-l chemăm înapoi în etapa de revizuire. [13]
Ideea nu este că ceea ce am scris în prima ciornă ar fi greşit. De fapt, este vorba de necesitatea de a îmbunătăţi textul existent. În fiecare etapă, sau chiar mai des, urmează să facem reevaluări ale rezultatelor şi strategiei de redactare. Pe parcurs, confruntăm continuu ideile, adoptăm o atitudine critică, pentru a vedea în ce măsură aceste idei se integrează organic şi sunt compatibile cu fundamentul proiectului. Cu alte cuvinte, analizăm dacă aceste idei susţin, argumentează şi ilustrează teza. Poate am descoperit o idee care schimbă direcţia imprimată iniţial cercetării. În funcţie de rezultatul confruntării, operăm restructurări ale lucrării.
Nici scriitorii celebri nu pregătesc o proză gata finisată la prima tastare, ci o distilează mereu, astfel că ceea ce ni se pare scriere spontană este de cele mai multe ori rescriere. Bunăoară, cine crede că un mare scriitor precum George Călinescu a elaborat ediţia a II-a a monumentalei sale opere Istoria literaturii române de la origini până în prezent fără modificări de profunzime, adică o revizuire substanţială, poate face o comparaţie cu ediţia I. O mostră a ceea ce înseamnă procesul de revizuire la nivel de detaliu ne oferă aceeaşi operă, unde, la anexe, sunt adăugate câteva file pe care autorul a operat numeroase modificări (vezi şi facsimilul din anexa 4). Iar dacă un scriitor cu o talie de gigant şi-a perfecţionat opera prin revizuiri succesive, atunci cu atât mai mult acest lucru este valabil în cazul unui student.
Cu fiecare revizuire devenim tot mai conştienţi de numărul crescând de opţiuni disponibile. Fapt este că rescrierea ne oferă un potenţial de îmbunătăţire şi dă un plus de strălucire textului. Acest lucru trece neobservat de scriitorii începători, tentaţi să facă un efort mai mare la redactarea primei ciorne (pe care adesea o consideră şi ultima). Scriitorii experimentaţi procedează invers; ei încep prin a genera idei brute, aşternându-le pe hârtie (sau afişându-le pe monitor), fără preocupări de finisare. Treptat, revin asupra fiecărei idei, se întreabă dacă are sens, fac conexiuni cu celelalte idei şi în primul rând cu ideea fundamentală a proiectului, preocupându-se şi de modul în care vor fi receptaţi de cititori. Apoi, procesul de revizuire continuă cu a doua, a treia, a patra ciornă…, rafinând din ce în ce mai mult scrisul. Subliniem că nu e vorba de versiuni diferite, ci de versiuni îmbunătăţite ale textului. Prima ciornă are o aparenţă de mâzgăleală. Textul este neclar, lipsit de logică, incoerent, prolix, ciuntit, conţine clişee şi cuvinte bombastice. A doua e ceva mai bună, începem să punem puţină ordine în haos, să identificăm punctul focal, apoi să înşiruim ideile cât de cât logic, coerent şi ierarhizat. La a treia ciornă, textul începe să capete claritate, contur şi calităţi vizibile. În sfârşit se percepe stilul propriu, iar următoarele ajustări urmăresc detalii şi nuanţe.

Abordarea etapizată a revizuirii. Odată ce avem o ciornă completă este momentul să trecem la revizuire în scopul de a îmbunătăţi textul. Acum, problema care se pune este cum să facem cât mai eficient procesul de revizuire a scriiturii. Să menţionăm că revizuirea constă în patru operaţii de bază: adăugare, ştergere, înlocuire şi rearanjare, procesul având loc etapizat şi la niveluri diferite – de organizare şi de stil –, aplicate la ansamblul lucrării, la nivel de capitole, paragrafe şi fraze. Dacă facem revizuirea concentrându-ne atenţia simultan la organizarea lucrării ca întreg, la structura capitolelor şi a paragrafelor, la lungimea şi construcţia frazelor, precum şi la trăsăturile de stil, lucrul va fi în aşa măsură dificil încât riscăm să ne împotmolim. Ca să nu mai vorbim de situaţia în care efectuăm simultan revizuirea şi corectarea. Tocmai pentru a evita astfel de operaţii concurente şi implicit pentru a lucra mai eficient, procedăm la o revizuire la niveluri diferite şi în etape succesive, stabilind întâi câteva priorităţi. Să ne reamintim că la formularea tezei am gândit în termeni de proiect global, iar după alcătuirea planului a fost mai uşor să gândim în termeni de capitole, apoi secţiuni, paragrafe şi fraze. Parcurgem din nou acest itinerar, iar după ce am lecturat materialul la un nivel, reluăm operaţia de revizuire la următorul nivel până constatăm că textul este îndeajuns de finisat. Este eficient să utilizăm concomitent (ca instrument de control) şi lista greşelilor frecvente, aflată la anexa acestui ghid. Dar să luăm pe rând fiecare etapă.

Editia I a lucrarii se afla in librarii online, precum si la Libraria Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca.